Primavara sufletului

E vara afara insa imi simt primavara in suflet, simt cum tot universul inmugureste prin venele mele si devin tot un arbore de speranta. Simt cum adie vantul printre gandurile mele, printre sperantele mele ce se unduie lin pe ritmul noilor idei.
Este timpul sa iti zambesc.
Este timpul sa iti vorbesc, sa iti spun ca te iert, sa te iau in brate si sa simt cum te pierzi in caldura sufletului meu.
Si stiu ca ma auzi fara sa scot nici un sunet, imi auzi fiecare particica de suspin inainte chiar ca gandul sa se infiripe in mine insa trebuie sa iti vorbesc, sa iti scriu, caci doar asa pot sa ma aud pe mine vorbindu-ti.
Te aud cum razi cand ceilalti vorbesc atat de stresat despre importanta pe care ei cred ca o are viata, te vad cum dansezi in jurul meu incercand sa imi distragi atentia cand ma vezi ca ma inec in nori.
Modul in care vad ei lumea nu e si modul tau, si te iubesc pentru asta, te ador pentru acea sinceritate usturatoare si sfasietoare pe care o ai cand ma privesti in ochi si imi spui ca va fi bine.
Desigur ca am fugit de tine!
Tu esti nebunul frumos care ma ia de mana si imi spune sa inchid ochii, sa am incredere in el si pur si simplu sa alerg, pentru ca oricum ar fi, voi ajunge acolo. Tu esti nebunul care imi spune ca totul este posibil, in orice moment, si, uitandu-te cu ochi mari la mine imi repeti sperios ca daca nu imi place ceva, scopul pentru care sunt in viata este ca pot sa schimb orice nu imi place.
Dar e primavara iar, si imi voi lua zborul cu aripile ale caror schelet sunt crengile osificate ale sperantei. Speranta ca voi fi destul de puternic sa te ascult. Speranta ca voi fi destul de nebun cat sa te cred. Speranta ca tu, mai mult ca oricine, ai destul de multa intelepciune cat sa imi ghidezi pasii catre drumul pe care amandoi il simtim.
Simt cum totul este un etern inceput, si parca nu mai simt nevoia sa ma ma grabesc, poate ca incep sa cred ca inceputul este binecuvantarea revarsata ca alinare peste regretele trecutului, parca exista doar inceputul iar inceputul este cantecul de leagan ce adoarme pe nesimtite dihaniile urlatoare ale trecutului.