Am crezut c-am auzit iar marea

Am crezut c-aud chiar marea
Din stelele argintii
Din luna ce-mi surade
Prin norii fumurii

Crezui c-aud iar marea
Si vocea ta cea lina,
Deschisei iara geamul
Caci dorul imi suspina

Crezui c-aud iar marea
Si fata ta senina
Cu miile de zambete
In minte-mi revenira

Crezui c-aud iar marea
Dar vantul era poate
Venind grabit s-aduca
Un vuiet lung de moarte

Si tu si marea, draga,
Un gand mi-ati mai ramas
Si bantui asta lume
Pentru un bun ramas

Caci tu esti vie,
Iar eu sunt rece
Si oasele ma dor
Sub greutatea
Blestemei Popilor