Vibratia frumusetii

Sunt foarte putine filmele cu care rezonez cu adevarat la cel mai adanc nivel. Vorbesc de acel tip de filme a caror vibratie este in sincron cu vibratia apei mele interioare, pe care eu o numesc echilibrul sufletului.

"Angel-a", din 2005, scris de Luc Besson

Ar fi o totala nedreptate sa incerc a-i descrie frumusetea si puritatea filmului prin cuvinte. Sunt mult prea multe de invatat din acest film, asta e doar una din ele:

Mi-a reamintit cat de usor pot uita de simpla frumusete a vietii in timp ce ma las macinat de regrete si griji, mi-a reamintit ca pur si simplu sa ma relaxes si sa respir, si mi-a reamintit ca cel putin pentru o secunda macar, sa imi reamintesc ca traiesc. Sa privesc in jur. Sa fiu sincer cu mine. Sa zambesc. Sa pun putin pauza in ritmul accelerat al vietii si pur si simplu sa ma bucur de faptul ca traiesc. Cel mai pretios lucru la acest film este faptul ca datorita lui mi-am reamintit o veche si foarte firava amintire de cand eram mic. Stiu ca veneam de la bunica, eram cu sora mea si mergeam spre casa. Si stiu ca mi-am lasat capul pe spate in timp ce mergeam si am inceput sa privesc copacii, sa admir cum lumina cade spre mine prin frunzele care adiau in vant. Si pur si simplu nu mi-am mai putut dezlipi privirea de la acea frumusete atat de simpla insa atat de ….nu stiu, pur si simplu imi umpluse sufletul frumusetea si calmitatea naturii. Stiu sigur ca la un moment dat am indreptat capul catre sora mea si i-am spus ca se vede foarte frumos cum se misca frunzele copacilor si, cu voce tare, mi-am promis ca o sa o mai admir pe viitor.

Unul din putinele filme la care ma uitam la cat mai are disperat ca mai are atat de putin.

“Crave”, din 2012, scris de Robert Lawton si Charles de Lauzirika

Sunt foarte rare acele tipuri de filme care reusesc sa-mi penetreze zidul aparentelor, sa treaca prin el ca o adiere de vant, soptind direct inconstientului, facandu-ma sa ma simt gol, reducandu-ma la un copil cu ochii mari si gura cascata, asteptand cu fiecare rasuflare urmatoarea secventa. Este unul din putinele filme, poate chiar singurul, in care personajul principal este atat de asemanator mie (pana la un anumit punct in film), si privind acest film m-am simtit ca si cum as privi una din variantele vietii mele. Privind cum gandurile mele, actiunile mele, sperantele mele, grijile mele si regretele mele sunt traite chiar in fata mea a fost o experienta extrem de interesanta. Intotdeauna am crezut ca din cauza ca nu am mai intalnit pe nimeni ca mine, este foarte posibil sa fiu singurul care vibreaza in acest ritm, insa acest film m-a facut sa ma intreb daca personajul principal a fost pur si simplu fictiune si s-a potrivit cu mine sau daca a pornit de la un exemplu real. Varianta ca a pornit de la un exemplu real ma fascineaza si inspaimanta in acelasi timp. Varianta in care personajul este totala fictiune ma face sa ma intreb cum ar fi daca m-as intalni cu scriitorii si le-as spune parerea mea despre film.

“The Sunset Limited”, din 2011, scris de Cormac McCarthy

Poate doar mie mi s-a intamplat. Sa traiesc cu anumite idei in cap pentru ani intregi, sa le fortific cu argumente si apoi, din senin, sa vad un film care le expune intr-un mod superb si cu care sa simt ca rezonez intr-un mod atat de sincronizat incat sa gandesc ca daca mi-as fi scris ideile acum mult timp, nu ar fi fost un text foarte diferit de scenariul acelui film. Este incredibil cat de mult am simtit ca rezonez cu White, cu gandirea si intrebarile lui referitor la religie, simtind la un moment dat ca eram alaturi de el, cautand raspunsurile atat de mult cautate in vorbele lui Black.

 “+1”, din 2013, scris de Dennis Iliadis

Intotdeauna m-am intrebat cum ar fi sa ma intalnesc cu mine (clona sau oricare alta varianta) si cum ar decurge aceasta intalnire. Filmul a ilustrat, cu ajutorul lui Allison, aceasta posibilitate intr-un mod chiar superb.

“Cashback”, din 2006, scris de Sean Ellis

Este genul de film pe care nu l-as fi apreciat poate la fel de mult daca l-as fi vazut in orice alta perioada a vietii, insa circumstantele din film au coincis aproape perfect cu cele pe care le aveam cand l-am vazut. Filmul perfect la momentul perfect.

Si cred ca stiu deja cu ce film urmeaza sa rezonez, ce film va coincide cu parti din gandirea mea: “Her” din 2013.