Cand te gandesti ca viata e nedreapta, copile, aminteste-ti ca viata nu ti-a facut niciodata tie o promisiune ca va fi corecta cu tine.
Cand incerci sa scapi de gustul amar al ironiei vietii, atunci e momentul in care iti dai seama ca universul are cu adevarat simtul umorului, insa universul nu ti-a promis tie niciodata ca umorul lui va fi amuzant pentru tine.
Tine minte fiule ca Dumnezeu te iubeste, universul e plin de iubire, insa e foarte important sa iti dai seama ca modul de exprimare al iubirii e durerea.
Doar pentru ca vrei si esti construit pentru un lucru, nu inseamna ca il vei avea, caci viata e o lectie, si cateodata lectia e cum sa te adaptezi.
Se spune ca in viata toti suferim la fel de mult, insa unii nu o arata. Eu, personal, nu cred. Eu cred cu tarie ca unii oameni au parte de mai multa, insemnand ca unii sunt capabili de mai mare toleranta. Insa stiu cu siguranta ca celor care risca, sau nu le pasa, li se ofera ajutor.
Si atunci stau si ma intreb ce rost are sa am grija sa nu gresesc, cand altii gresesc cu atata usurinta si cu cat gresesc mai mult cu atat li se iarta mai mult?
Ei vezi, aici sunt cele 2 categorii. Cei care au grija si responsabilitate si cei care nu.
Daca esti din prima categorie, poti avea cata grija vrei tu de mult, insotita de paranoia si toate cele care vin alaturi de responsabilitatea exacerbata.
Daca esti din a 2-a, poti sa nu faci nimic, caci iti va cadea sigur ceva ajutor din cer.
Singurul lucru care iti este interzis este sa schimbi categoriile.
Vorbesc desigur de a trece din prima in a doua. Caci invers......Cine e fraier?
Deci, Dumnezeu inseamna ca iubeste nespus pe cei slabi si nepasatori de ii ajuta atat de mult.
Dar, stai, ca iubirea e durere, si deci de fapt ii iubeste pe cei carora le da durere, celor puternici.
Nu?
Sunt confuz. Care e iubirea? Ajutorul care te mentine slab? Sau durerea care te forteaza sa te dezvolti?
